Viitorul incepe azi…daca intelegi incotro merg lucrurile

De mic am fost foarte bun la matematica. Tatal meu, un profesor si un matematician talentat, s-a asigurat ca sunt cu cativa ani inainte curriculei de la scoala si a sperat mult timp ca-l voi urma si voi deveni matematician. La 16 ani insa, am vazut filmul Wall Street si m-am hotarat sa devin Gordon Gekko asa ca am ales Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori. Ce stiam eu era ca la vremea aceea in New York sau Hong Kong un stagiar castiga peste $100.000 pe an, un angajat in primul an peste $200.000. Ce nu stiam era ca in Romania nici nu exista meseria asta si ca nimic nu e ca in filme: daca doream sa fiu trader pana in anul 2000 era mai potrivita matematica, iar dupa 2000 cel mai mult m-ar fi ajutat Automatica. N-am lucrat niciodata ca si trader si dupa cum arata acum situatia nici nu o voi face vreodata. Cel mai probabil, daca vedem ce spun imaginile de mai jos, nimeni nu o va mai face vreodata.

Asa arata ”trading floor” al bancii United Bank of Switzerland inainte de anii 2000:

Aceeasi sala arata acum astfel:

 

Goldman Sachs avea in anii 2000 600 de brokeri. Acum mai are 2 (Doi. Nu doua sute, ci doi). O treime din angajatii Goldman Sachs sunt ingineri software.

In mod traditional, atunci cand ne gandim la roboti, ne gandim fie la viziunea romantata din filmele SF, cu un android umanoid, capabil de conversatie, care ne spala vasele si ne face curatenie, fie la inlocuirea muncii fizice, lucru la care ne asteptam si nu ne ingrijoreaza pentru ca noi suntem angajati educati si ne folosim intelectul, nu bratele. Doar ca de fapt robotii  reali nu arata precum cei din filme sau cei dintr-o linie de productie de masini. Un robot este un motostivuitor la fel cum este si un macro de excel care calculeaza suma salariilor, sau un filtru de cafea automat si o aplicatie de calendar de training care trimite notificari automate catre furnizori. Sau cruise control-ul masinii si o aplicatie de project management agile. Folosim roboti in fiecare zi si toti ne fac viata mai usoara, insa pretul pe care il platim este ca fiecare robot inlocuieste cel putin o parte din munca cuiva. Nu mai exista salahori in port la fel cum nu mai exista brokeri la Goldman Sachs.

Problema cu cea de-a doua viziune asupra robotilor este ca epoca inovatiilor mecanice a apus si la fel ca in orice schimbare de paradigma este urmata de inovatia serviciilor, in cazul acesta specific a serviciilor de software, o inovatie care duce la Inteligenta Artificiala.

Inteligenta Artificiala este clasificata in mare in 3 categorii.

  1. Inteligenta Artificiala Specializata (IAS). De exemplu un soft care joaca sah va castiga orice meci cu orice campion de sah, dar nu poate nici sa-ti spuna unde este toaleta. Sunt programe foarte specifice care fac un singur lucru, dar il fac mai bine decat oamenii, mai repede decat oamenii si mai ieftin decat oamenii. Acest tip de inteligenta artificiala este prezenta oriunde in jurul nostru: filtrul de spam este IAS, Google Translate, telefonul de pe care citesti acest articol, toate sunt IAS-uri.
  2. Inteligenta Artificiala Generala (IAG): o masinarie care are o inteligenta comparabila cu a unui om in toate domeniile. Mai avem ceva timp pana ajungem la o asemenea performanta avand in vedere ca functiile motorii de baza pentru un om sunt atat de complicate pentru un robot.
  3. Superinteligenta Artificiala (SA): nu putem vorbi prea mult despre asta pentru ca este doar o teorie dezbatuta de multi futurologi si deocamdata la fel de posibila ca si cucerirea altor galaxii

Insa un lucru despre care merita sa vorbim este legatura dintre IAS si ce li s-a intamplat brokerilor de la UBS si Goldman. Daca asta se poate intampla unor oameni care au platit sute de mii de dolari pentru cea mai buna educatie si erau recompensati cu sume aproape obscene, cel mai probabil ni se poate intampla tuturor daca ajungem sa intram in competitie cu un computer. Incepe sa li se intample avocatilor, chiar si doctorilor, dar nu cred ca li se va intampla asistentelor medicale la fel de usor. Diferenta dintre un doctor si o asistenta (asa cum ar trebui sa fie, nu asa cum se intampla in spitalele cu care suntem noi obisnuiti) este relatia personala pe care cele doua profesii o au cu pacientii. Daca doctorul trebuie sa puna un diagnostic si sa recomande un tratament, o asistenta medicala trebuie sa aiba grija de confortul fizic si psihic al unui pacient. O accidentare fizica nu insemna ca daca o repari totul este la fel ca inainte. Cand iti rupi mana nu ai doar durerea din brat, ai frica, plictiseala, sperietura, depinzand de gradul de imobilizare chiar o mica sau mare depresie. Daca un IAS iti poate repara mana, nu iti va repara niciodata mintea.

Acelasi lucru se poate spune si despre organizatiile noastre: daca IAS poate face un calendar de training, un tabel cu costuri si cheltuieli in excel, o prezentare a proiectului chiar, totusi nu va putea niciodata sa creeze, sa inoveze, sa relationeze. Nu lipsa de greseli materiale ne face mai buni decat un computer, ci capacitatea noastra umana de a relationa, de a comunica eficient, de a empatiza.

Parintii nostri au trait si au muncit inainte de revolutia AI. Ne-au spus sa ne facem doctori, ingineri, meserii serioase, si noi am ajuns Customer Happiness Coordinator.

Vestea buna este ca avem mai multe sanse in lumea noastra asa.

 

Surse: http://www.zerohedge.com; http://waitbutwhy.com

 

Andrei Albu 

Consultant cu peste 15 de experienta in dezvoltarea strategiilor de marketing si management financiar atat pentru mari corporatii cat si pentru IMMuri pe trei continente (Europa, Asia si Australia). Absolvent al programului MBA al Grenoble Graduate School of Business.

Andrei AlbuAuthor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *