Viitorul incepe azi…daca lasi in urma trecutul

La un moment dat, pe traseul vietii mele s-a asezat o mantra: Totul are un inceput, un cuprins si o incheiere. Si de la capat.

Inceput: Ma uitam deunazi la pozele postate de cativa prieteni de-ai mei pe Facebook. Erau incantati ca au activitate in gradina, ca se ocupa de toaletarea copacilor, ca … gradinaresc. Mi-am amintit de activitatea bunicului meu in fiecare primavara, de mormanul crengilor uscate adunate in spatele gradinii, de foarfeca cu manere ruginite, „bandajate” in niste carpe, si plimbata intre vecini, de mirosul focului in aerul rece de primavara.

Cuprins: Nu ma pricep deloc la plante. Le admir, –  si da, am imbratisat copaci, ca deh, in orice demers de dezvoltare personala ajungi si la punctul acesta -, ii privesc cu adimiratie pe cei care se pricep la aceste activitati. Cred ca este nevoie si de talent si de arta sa gradinaresti. Adica in spatele frumusetii, clar este o metoda de toaletat si ingrijit plantele.

Am citit despre „pruning” si cred ca definitia pregateste terenul discutiei noastre: trim (a tree, shrub, or bush) by cutting away dead or overgrown branches or stems, especially to encourage growth; reduce the extent of (something) by removing superfluous or unwanted parts. Am citit si despre regulile toaletarii si despre faptul ca exista tehnici de taiere, despre cum poti taia „in uscat” sau „in verde”, fiecare copac, planta are un anumit timing etc.

Cum de ce am citit? De curiozitate ? Si pentru ca iti propun sa vorbim despre „sfarsiturile” din viata noastra. Desi nu ne plac, sunt necesare. Si, desi stim in sinea noastra ca avem nevoie de ele pentru a progresa, pentru a rezolva anumite situatii in viata, realitatea este ca le amanam sau le facem de mantuiala. Si, ce-i drept, in cazul meu, nu m-am priceput chiar atat de bine cu ele.

Asa mi-am dat seama ca dincolo de abilitatile care ne sunt necesare pentru a desavarsi – cum am spune in business – si to execute the ending, dincolo de teama de confruntare, de a nu rani pe cineva, de let it go, dincolo de tristete si trecand peste faptul ca uneori nu prea invatam si tot repetam povestile din viata, cred ca e nevoie sa regandim acest sfarsit si sa il normalizam in felul in care traim. Fix asa cum face orice gradinar: stie cand, cum si de ce trebuie aplicate taierile, stie sa amenajeze o gradina atragatoare, plina cu pomi minunati. Sa ne repozitionam gandul si sa fim proactivi in a ne gradinari, in a incheia lucruri in viata noastra. Sa ne antrenam abilitatile care ne ajuta sa (ne) schimbam viata, sa stim care este povestea din mintea noastra, sa stim cum reactionam, sa alegem – pentru ca, uneori, viata produce mai multa viata decat cele 24 de ore ale unei zile.

Am in minte o discutie despre schimbare: nu, nu schimbarile sunt cele care ne doboara, ci tranzitia prin care trecem. Daca schimbarea este contextuala (schimbi jobul cu unul mai bun, iti schimbi masina, ai un nou sef, esti promovat, te pregatesti de nunta sau te pregatesti sa devii parinte, de pilda), tranzitia este ceea ce se intampla in noi, felul in care acceptam noua situatie. Iar pentru asta trebuie sa incheiem socotelile cu trecutul, sa lasam in urma ceva, sa renuntam la o realitate veche, la o identitate a noastra invechita in noul context. Da, ti-am listat doar cateva exemple pe care le poti considera schimbari „benefice”, dar realitatea este ca e bine sa renuntam la ceva, sa pierdem ceva inainte de a castiga altceva. Ca sa testezi aceasta renuntare, te poti gandi si poti aseza pe foaie:

La ce a trebuit tu sa renunti atunci cand a fost vorba despre o schimbare in viata ta? Ce iti lipseste de cand s-a produs respectiva schimbare?

Incheiere: Asa este, nu putem controla reactiile celorlalti, vremea de afara, piata de business, dar este ceva ce putem controla de fiecare data: raspunsul pe care noi il dam celorlalti. Iar asta tine de intelegerea hartii noastre mentale despre fluxul schimbarilor din viata noastra.

Ca fiecare dintre noi, probabil si tu treci prin cateva schimbari, dar si prin cateva procese de tranzitie pentru unele schimbari mai vechi. Ca fiecare organizatie, si organizatia in care muncesti trece prin schimbari, dar si prin tranzitii. Intelegerea noastra, dar si intelegerea lumii in care traim au devenit necesare in evolutia noastra, in orientarea noastra catre viitor.

Si de la capat: Este un proverb chinez care spune: „intelepciunea vine atunci cand reusesti sa le spui lucrurilor pe nume”. Numeste ceea ce simti in legatura cu o schimbare, numeste la ce renunti, numeste ceea ce se va schimba de fapt si ce nu ia sfarsit. Fii cat se poate de concret. Cu tine, cu oamenii din echipa ta. Alege si ia cu tine un semn al trecutului. Iar daca ceva trebuie sa ia sfarsit, atunci trebuie sa ia sfarsit. Ca si ramurile in plus, sau cele uscate ale unui copac pe langa care treci in drumul tau cotidian.

Carmen Voican 

Carmen este un consultant cu o experienta profesionala de peste 10 ani in Resurse Umane, acoperind zonele de dezvoltare organizationala, invatare si dezvoltare, dezvoltare leadership, managementul talentelor, managementul performantei, recrutare.

 

Carmen VoicanAuthor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *