Altii par a sti mai bine care este versiunea buna a noastra. Parintii care aleg pentru noi, leaderii care se straduiesc sa construiasca cea mai buna echipa “ever” si care vor de la noi lucruri pe care noi nu ni le dorim neaparat si nici nu ne-am gandit la ele, partenerul de viata care pare a (ne) iubi mai bine si mai altfel decat o putem face noi, prietenul care este profesorul absolut atunci cand avem un of. „Uita-te la mine sa vezi cat de bun sunt eu!” – un mesaj pe care il primim cu prisosinta in viata noastra.

Fiecare dintre noi filtram experientele si apoi aratam altora ce am descoperit noi. Mi se pare ok ca exista insistenta pe diverse teme la moda si uneori “show off”, iar sugestia este „daca vrei sa iti fie bine, fa ca mine!”. Fiecare ne sugereaza ca un ajutor ne scapa de prostii, ne faciliteaza evitarea lor si ne asigura reusita. Un monah ne-ar vorbi, probabil, despre barna din ochiul fratelui si mandria nebuna de a crede ca „eu stiu” si „eu ii indrept pe ceilalti”.

Pana la urma, este vorba despre exprimarea fiecaruia dintre noi, despre cum ne deschidem si ne aratam experientele spre afara noastra, despre filtrele si culorile pe care le traim si cu care ne pictam / spoim / carpim propria viata. Si maratonistul – acela adevarat, nu cel de oras (cum mi-a spus un maratonist „adevarat”), si instructorul de fitness, si veganul, si vecina de la parter, si soferul de langa mine care tocmai si-a varsat oful pe politistul din intersectie… toate lumea are dreptate si toti se pot situa in pozitia de „eu stiu mai bine”. Pentru ca experienta traita este unica, este trecuta prin noi, prin clipele noastre de viata. Unica si singulara. Este viata traita in toata abundenta ei.

In cele din urma, autoreglarea este la mine.

• Eu am telecomanda vietii mele, eu sunt cel care descopera ce este mai bine pentru mine intr-un moment sau altul.

• Eu sunt cel care se poate opri din graba zilei pentru a avea reveria propriei vieti.

• Eu sunt cel care ar trebui sa imi cunosc bine corpul (si ma intreb: care sunt acele cunostinte minime pe care le avem despre corpul nostru si despre cum functioneaza el).
• Eu sunt cel care ar trebui sa imi cunosc reactiile in diferite situatii, sub incidenta diferitilor stimuli (si ma intreb: cat am stat sa ma gandesc la ce mi-a provocat o reactie fizica sau emotionala ceva de peste o zi sau de peste zile, ani).
• Eu sunt cel care ar trebui sa imi cunosc convingerile si valorile care ma ghideaza in viata (si ma intreb: cat vorbim si traim despre valorile noastre versus cat vorbim si traim valorile organizatiei in care lucram).
• Eu sunt cel care fac alegerile in viata, pe care eu le gandesc a fi mai potrivite mie.
• Eu sunt cel cu rutina, cu disciplina si rabdare in a se intelege, in a se iubi si in a se autoregla.
• Este efortul meu, viata mea cladita de mine, experienta cu experienta si nu peste noapte si nici la „pachet” de 3 in 1 asa cum ni se vinde orice: castig obtinut repede, fara efort.

Si ca o concluzie: Daca vrei sa iti fie bine, fa ca tine!