Primul pas in instigarea inovatiei in noi insine si in ceilalti este chiar...

Deconspirarea acestor mituri.

Sa incepem cu trei dintre ele:

1. Mitul creativitatii fara margini... si realitatea: gandirea convergenta

Cand spunem inovatie, cei mai multi oameni se gandesc in mod automat la creativitate si isi imagineaza ca a inova presupune a merge cat mai departe cu abilitatile creative, de unde comparatia dezamagitoare cu artistii sau geniile creative –  devreme ce eu nu sunt nici artist, nici vreun geniu creativ, nici sa inovez nu pot. De fapt, creativitate este doar o parte din ecuatia inovatiei. Insa partea esentiala este de fapt de ce-ul, provocarea la care raspunde inovatia. Inovatie nu inseamna doar gandire divergenta (Ce mai putem crea si noi astazi? Ce idei avem?) ci, in proportie la fel de mare, gandire convergenta (Care e provocarea pentru care avem nevoie sa inovam? Incotro si de ce inovam?).

Gandirea convergenta este ca o bagheta de dirijor care da focus ideilor creative, da tocmai acele “margini” de care are nevoie creativitatea pentru a se transforma in inovatie. Nu intamplator, multe inovatii care au schimbat stilul de viata s-au produs pe vreme de razboi sau recesiune (ganditi-va la conservele de metal, sau la chirurgia plastica sau chiar cuptorul cu microunde), tocmai pentru ca perioadele respective abundau in provocari, dadeau mintii un focus care sa orchestreze ideile.

Cand artistii creeaza, ei exprima pur si simplu lumea interioara, cu pulsiuni si fantezii; inovatorii cand inovatorii creeaza, ei rezolva provocari din lumea reala.

Deci daca vrei sa instigi la inovatie, intreaba-te: Care e provocarea in acest moment? Cum pot sa o formulez cat mai specific? Ce a fost neasteptat si ne-a dat de gandit in ultima vreme?

2. Mitul singuratatii ideilor... si realitatea: “retelele lichide”

Anecdotele istorice despre marile inventii ne-au facut sa asociem ideile inovative cu un moment de singuratate si strafulgerare, momentul “evrika” (Arhimede in cada, Newton sub marul unde a avut revelatia gravitatii). Si asa s-a dezvoltat mitul ca pentru a fi inovativ, ai nevoie sa fii singur, sa reflectezi, iar mai apoi sa protejezi ideea ta de competitie sau de interferentele care o pot denatura.

De fapt, intr-o carte minunata si complexa despre mediile care produc inovatie (o carte pe care autorul a avut bunavointa sa o prezinte si in speechul TedEX “Where good ideas come from”), Steve Johnson arata ca inovatia este produsul unor “retele lichide”, adica apare in medii in care oamenii sunt in contact cu perspective diferite de ale lor, au confruntari, dezbateri creative si isi mixeaza ideile in loc de a le “proteja”. In loc sa ne protejam ideile, avem nevoie sa cream medii de lucru fara frontiere, in care ideile circula si se transforma liber.

Asa ca mergi dincolo de mit si intreaba-te: Cum poti transforma un mediu singuratic sau de tip “silozuri” intr-un mediu de tip “retea lichida”? Cum poti obtine un mix de perspective care sa stimuleze inovatia?

3. Mitul business-urilor creative – si realitatea “vacilor sfinte”

E greu sa nu asociem inovatia cu Apple si Steve Jobs, sau cu firme celebre de design sau tehnologie. De unde mitul ca inovatia se potriveste numai in anumite business-uri, care si-o permit din punct de vedere cultura, strategie, resurse. Ca nu e pentru un business mai traditional care nu reinventeaza roata ci, dimpotriva, doar face rotitele existente sa se invarta in mod eficient.
De fapt, daca nu ne limitam la exemplele de inovatie transformativa/breakthrough, vom descoperi inovatia in cele mai asa-zis conservatoare industrii.

Eram acum o luna intr-un avion Qatar Airways si mare mi-a fost supriza cand, in loc de instructiunile de siguranta pe care nu aveam de gand sa le urmaresc, au aparut brusc pe ecran starurile de la FC Barcelona cu o analogie captivanta intre regulile de siguranta in fotbal si regulile de siguranta pentru pasagerii avionului.
Iar saptamana trecuta, la un concert de muzica baroca (suna destul de traditional, nu?) am constatat cu suprindere ca organizatorii reinventasera complet modelul traditional: concertul era o compilatie de bucati extem de diferite, de la opera la balet la Bach (asa ca era greu sa te plictisesti), inainte de fiecare piesa dirijorul ne spunea povesti spumoase despre contextul istoric (asa am aflat ca Ludovic XIV si-a castigat supranumele de “regele soare” pentru ca a interpretat rolul soarelui care rasare intr-un balet al lui Jean-Baptiste Lully), iar pe ecranul din spate rulau desene descriind viata curteneasca.

Ce au in comun cele doua cazuri? Puterea de a reexamina “vacile sfinte” – adica acele moduri de lucru axiomatice intr-un business, asumptiile despre “cum se fac lucrurile”, regulile scrise si nescrise de necontestat. Orice business le are, iar primul pas catre inovatie este sa le aduci la suprafata (tocmai pentru ca sunt sfinte, au ajuns subintelese si nu le mai constientizam) si sa le chestionezi, una cate una: De ce e sfanta? Ce ne aduce? Merita sa o pastram? Merita sa o schimbam? Merita sa o eliminam?

Aceasta examinare a vacilor sfinte e la indemana in orice business. Si cu o simpla modificare a unei singure vaci, inovatia este la indemana in orice business, “clasic” sau high-tech.

O provocare care da focus creativitatii.  O retea lichida, pentru mixul de perspective. O examinare lucida a vacilor sfinte. Oricare dintre ele poate fi catalizatorul care instiga la inovatie.

Tu cu ce incepi?