Nu ne schimbam ca Fluturii. Ne schimbam ca Crabii.

Nu ne schimbam ca Fluturii. Ne schimbam ca Crabii.

 

Cu totii ne-am simtit, cred, inspirati de povestea metamorfozei fluturelui.

 

Pentru ca e magica, e frumoasa, e inspirationala. Pare un proces inevitabil in care nun exista regres, omida e sortita de la inceput sa devina fluture, indiferent de cat de mare pare diferenta intre forma larvara initiala si desavarsita forma finala a fluturelui.

 

Tânjim, poate, după o astfel de poveste și în viața noastră: o transformare clară, spectaculoasă, desăvârșită.

 

Dar povestea crabului... nu e în topul metaforelor inspiraționale.

 

Eu am descoperit-o intamplator, doar pentru ca am alaturi de mine o persoana curioasa de sase ani care este acum fascinata de ... crabi 😊.

 

E o poveste mai dureroasa, mai putin spectaculoasa, dar contine o alta inteleciune, una pe care eu o simt mai umana si mai reala.

 

Cum se schimba crabii?

 

Crabii (ca și alte crustacee – homari, creveți etc.) au un exoschelet dur – adică o carapace rigidă care le oferă protecție. Problema e că această carapace nu crește odată cu corpul lor. Așa că, pe măsură ce crabul se dezvoltă, carapacea devine prea mică și începe să îl strângă, să îl limiteze.

 

Pentru a continua să crească, crabul trebuie să treacă printr-un proces greu si riscant:

  • Nu mai mananca, se ascunde intr-un loc ferit, iar acolo pur si simplu își desprinde corpul de vechea carapace, care ramane in urma ca o piele veche.
  • Zile intregi, carapacea cea noua este moale și fragilă, asa ca bietul crab e foarte expus la prădători și pericole.
  • Abia apoi, carapacea se întărește și îi oferă din nou protecție – dar acum este mai mare, adaptată noii sale dimensiuni.
  • Iar peste un timp...procesul se intampla din nou.
 

O persoana foarte draga mi-a spus odata ca el nu crede ca oamenii se schimba, de fapt. Atunci, mi s-a parut ca e un gand pesimist, eu voiam sa cred ca e altfel, ca avem fiecare sansa transformarii.

 

Acum, dupa multi ani, cred ca inteleg ce a vrut sa spuna. Nu ne transformăm în altceva. Avem doar șansa de a deveni o versiune mai matură a noastră.
Doar daca avem curajul sa naparlim.

 

Schimbarea noastra, la fel ca a crabilor, este o creștere progresivă, nu o schimbare miraculoasă. Este un proces repetitiv, trecem prin mai multe tranzitii si lasam in urma multe euri in viata. Implica durere, disconfort și vulnerabilitate reală. Iar după schimbare, nu devii altceva complet diferit – devii o versiune mai matură și mai adaptată a ta.

 

Dacă ai simțit vreodată că nu mai încapi în „carapacea” vieții tale, poate e semnul că urmează o creștere.

Ștefania Antone

este Managing Partner, Top 20 traineri in Romania in 2019, trainer si consultant cu 17 ani de experienta in crearea si implementarea unor programe de dezvoltarea oamenilor, in mai mult de 50 de organizatii din Romania, Republica Moldova, Bulgaria, Turcia, Ungaria si tarile nordice.