Uneori, cea mai valoroasă concluzie dintr-un workshop nu este o idee nouă, ci faptul că o echipă reușește să transforme insight-urile în decizii concrete. În acest mini-interviu cu Mihaela Filimon (HR Director at Ayvens Service Center), discutăm despre cum un workshop dedicat rezilienței organizaționale s-a tradus într-un plan de acțiune clar, cu măsuri aplicabile imediat și cu un obiectiv pe termen lung: prevenirea suprasolicitării echipei și construirea unor practici sustenabile de lucru.
Ce ați obținut, concret, în urma workshopului?
Cred că ceea ce am obținut a fost un plan de acțiune foarte concret și măsurabil, cu termene asumate clar. Ne-a ajutat enorm timpul petrecut împreună și, pentru noi, a fost o surpriză să vedem la final de zi câte am reușit să facem ca echipă și câte idei frumoase s-au conturat.
Cum a arătat, practic, munca în echipă în timpul workshopului?
La un moment dat ne-am împărțit în două mini-echipe și, paradoxal, fără să vorbim între noi, planurile celor două echipe au fost complementare. Prima echipă s-a uitat mai mult la metode și acțiuni concrete pentru reziliența echipei de management și la practici pe care le putem implementa la nivel de organizație. Un exemplu foarte concret a fost să restrângem meeting-urile de o oră la 50 de minute, pentru a lăsa 10 minute de reflecție asupra outcome-ului întâlnirii precedente și pentru un management mai bun al sălilor de meeting. Au fost lucruri foarte aplicabile, pe care le putem introduce rapid în modul nostru de lucru.
Iar cealaltă echipă?
A doua echipă a avut o perspectivă mai amplă și s-a uitat la relaționarea cu stakeholderii, cu clienții interni și cu colegii din alte entități. Acolo am identificat sursa acestui overload pe care majoritatea membrilor echipei îl resimțeau și am început să discutăm ce putem face individual, la nivelul echipelor noastre, local, dar și în relația cu grupul.
Ce v-a surprins cel mai mult la finalul zilei?
A fost extraordinar ca, după o zi în care în prima parte ne-am uitat la spirala rezilienței și la profilele noastre, inspirați de toate aceste insight-uri, să ne vină atât de multe idei clare. A fost un timp foarte productiv petrecut împreună și am ieșit, într-un timp scurt, cu multe idei concrete.
Cum ați interpretat rezultatele instrumentului de reziliență?
Noi am văzut acest instrument mai mult ca pe un indicator calitativ. Pentru mine, elementul de îngrijorare nu era neapărat performanța sau engagementul echipei, pentru că ele erau foarte sus, ci întrebarea era cât timp vom putea susține acest ritm.
Ce ți-ai dorit să obții, de fapt, prin acest proces?
Mi-am dorit ca, prin workshop și prin introducerea acestui instrument în organizație, să conștientizăm care sunt punctele de presiune, cum le putem adresa și cum putem găsi soluții și planuri concrete de acțiune pentru a depresuriza anumite zone, cum ar fi overload-ul. Beneficiul real este să menținem aceste lucruri în radar și să verificăm consistența practicilor, ideal prin check-in-uri recurente.
Am ieșit dintr-o singură zi de workshop cu un plan de acțiune foarte concret și măsurabil